- rãpciúgã
- s. f.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rãpciúgã
Look at other dictionaries:
răpciugă — RĂPCIÚGĂ s.f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulceraţii pe mucoasa nazală, respiraţie grea etc.; morvă. 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. – et. nec. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPCIÚGĂ … Dicționar Român
morvă — MÓRVĂ, morve, s.f. Boală contagioasă la cai sau la alte animale, caracterizată prin ulceraţii pe mucoasa nazală, pe piele şi pe alte organe, şi care se poate transmite şi la om, fiind mortală; răpciugă. – Din fr. morve. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
răpciugos — RĂPCIUGÓS, OÁSĂ, răpciugoşi, oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (1). ♦ fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. – Răpciugă + suf. os. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂPCIUGÓS adj. 1. v. morvos. 2. v. slab … Dicționar Român
cârtiţă — s. (zool.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeţ, şoarece chior, (Ban. şi Transilv.) muşuroi, (Ban., Transilv. şi Munt.) şomâc. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime CÂRTIŢĂ s. v. farcin, morvă, morvă cutanată, răpciugă,… … Dicționar Român
muc — MUC, (1) mucuri, s.n., (II) muci, s.m. I. s.n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucăţică rămasă dintr o lumânare aproape consumată sau dintr o ţigară fumată. II. s.n.… … Dicționar Român
mucărie — MUCĂRÍE s. v. morvă, răpciugă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rapin — RÁPIN s. v. morvă, răpciugă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
